Sitar de padure (Scolopax rusticola)

Sitarul de padure este intâlnit frecvent în păduri de amestec sau de conifere cu strat ierbos dens, zone umede pentru hrănire, zone uscate pentru odihnă și zone deschise pentru zbor. Este o pasăre voluminoasă cu aripi rotunjite, picioare scurte și un cioc lung și drept. Lungimea corpului este de 33-38 cm, anvergura aripilor de 55-65 cm, greutatea medie a corpului de 280 g. Partea de deasupra este pestriță roșie-maronie și partea de jos este bej. Capul prezintă bare transversale negre pe frunte până la ceafă, o dungă neagră de la baza ciocului spre ochi continuând spre ceafă și pene albe în jurul ochilor. Ciocul este de culoare roșiatică cu vârf negru. Sexele se aseamănă. Se hrănește cu râme, moluște mici și alte nevertebrate, precum și material vegetal. Longevitatea în libertate atinge 4 ani.

Este o specie cuibăritoare pe tot cuprinsul Europei. Păsările din zonele vestice sunt rezidente, dar populațiile nordice iernează în sudul Europei, ajungând spre sud până la Mediterana și nordul Africii, ajungând în teritoriile de iernare spre sfârșitul lunii noiembrie, întorcându-se în teritoriile de cuibărit în martie-mai. Specia se hrănește preponderent noaptea, prin scormonirea solului și a litierei de frunze cu ciocul lung. Începe reproducerea de la vârsta de 2 ani. Masculii sunt poligami, iar în amiezile de primăvară zboară în față și în spate deasupra pădurii în căutarea femelelor. După împerechere, masculul își continuă etalarea zborului căutând mai multe femele. Cuibul este amenajat într-o depresiune sau scobitură puțin adâncă direct pe sol, construit din material vegetal.

Populația cuibăritoare europeană este foarte mare de 1.800.000-6.600.000 de perechi. Cu toate acestea specia a suferit un declin pe teritoriul Rusiei între anii 1990-2000. Populația cuibăritoare a României numără în prezent 6.000-9.000 de perechi.

Cuibăritul are loc în lunile februarie-iulie. 2-5 ouă cu dimensiuni de 44×34 mm sunt clocite de femelă pentru 21-24 de zile. Puii părăsesc cuibul imediat și dezvoltă pene după 15-20 de zile, dar nu sunt independenți până la vârsta de 5-6 săptămâni. Femelele cresc una, ocazional două generații pe sezon.