Lișița (Fulica atra)

Recunoaștere: Lișița este pasăre migratoare, care sosește în februarie-martie și pleacă în octombrie-noiembrie. Multe exemplare se comportă însă că specii sedentare sau eratice.

Caracteristic pentru lișița este corpul complet negru mat, cu o pată albă pe frunte, în prelungirea unui cioc ascuțit și mediu că lungime, care este tot alb.

Picioarele sunt gri-verzui, având degetele prevăzute cu lobi înotători mai închiși la culoare decât acestea. Greutatea variază între 0,6-1,0 kg, masculii fiind ușor mai mari.

Glasul este un țipat ascuțit, monosilabic, care se aude de departe și relativ frecvent din stufurile în care se retrage prudent din față potențialilor dușmani. Simțul cel mai dezvoltat este văzul.

Habitat: În România este considerată una dintre cele mai comune păsări acvatice, întâlnită din Delta și Lunca Dunării până în zona dealurilor, în aproape toate bălțile cu stuf.

Hrană: Se compune din plante acvatice, de suprafață sau din apă, insecte acvatice și larvele lor, melci, peștișori bolnavi, icre etc.

Dușmani: Mamiferele prădătoare din mediul acvatic și păsările răpitoare de zi. Dintre acestea, ulii de trestie și ciorile grive sunt cele mai păgubitoare pentru ouă și pentru pui.

Obiceiuri: Se adună în carduri mari înainte de migrație. Migrează în timpul nopții. Deși se înalta greu de pe apă, alergând pe suprafață acesteia înainte de a-și lua zborul, după ce ajunge în aer poate parcurge, cu ușurință, distanțe foarte mari.

Reproducere: Este specie monogama. Depune o ponta de 7-12 ouă în luna aprilie, într-un cuib amenajat fie în stuf, fie pe plaur. Incubația durează 21-23 de zile, ambii părinți clocind alternativ ouăle, după depunerea celui din urmă. Puii sunt nidifugi și părăsesc cuibul după 3-4 zile. Poate depune chiar două rânduri de ponte pe an.

foto: Mihai Baciu