Bratul Sulina

Brațul Sulina

Brațul cel mai scurt (64 km), regularizat și canalizat, în urmă cu aproape un secol, este situat în mijlocul Deltei și este folosit pentru navigația vaselor maritime în urmă adancirilor și corectărilor unor meandre. În urmă acestor lucrări care au avut loc între 1862 și 1902, lungimea brațului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apă s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 de m, iar cea maximă de 18 de m. La vărsarea în mare are loc o depunere relativ bruscă a aluviunilor, la contactul între apele dulci ale fluviului și apele sărate ale marii, formându-se bară de la Sulina, care are tendința de a optura gură de vărsare. Pentru a diminua acest efect, a fost construit un dig (în lungime de 10 km) care îndepărtează spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii. Acest braț al Dunării este dragat continuu, servind navigației maritime.
Localități de-a lungul brațului: Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crișan, Vulturu, Partizani, Sulina.

Maliuc

Maliuc este o localitate în județul Tulcea, România, aflată la circa 25 km vest de orașul Tulcea, pe brațul Sulina al Dunării. Maliuc se găsește în prima treime vestică a Deltei Dunării, fiind unul din punctele incluse în foarte multe din traseele turistice dedicate vizitării Rezervației Biosferei Delta Dunării. Satele componente ale comunei sunt: Maliuc, Gorgova, Ilganii de Sus, Partizani și Vulturu. Populația rurală este mică, sub 320 de locuitori, a căror activități se desfășoară în piscicultură, comerț și turism. Evenimente locale ale comunei: Competiția nautică „Ivan Pataichin”, pescuit și vânătoare sportivă.

Maliucul este punct de plecare în Delta Dunării, spre Lacul Fortuna, Lacul Gorgova, Gârlă Păpădia, Gârlă Sontea, Canal Litcov etc. Latitudine: 45.17 Longitudine: 29.11

Gorgova

În mijlocul Deltei pe brațul Sulina la 40 de km de Tulcea se găsește Gorgova, un sat pescăresc unde o pensiunile așteaptă musafirii. La Gorgova se poate ajunge cu mașînă personală, cea ce este recomandat numai dacă nu se anunță ploi, deoarece „drumul” este de fapt un dig de pamânt. În acest caz din Tulcea luați drumul spre Mahmudia-Murighiol și la al doilea sat, Nufaru, treceți brațul Sf. Gheorghe cu bacul. De la bac drumul trece prin Partizani, Vulturu, lânga Maliuc, și după 26 km ajungeți la Gorgova (Latitudine 45.18, Longitudine 29.16).

Crișan

Crișan este localitatea în care se bifurcă, cel mai adesea, majoritatea escapadelor în Delta Dunării. Este un sat de pescari care are dezvoltarea cea mai rapidă datorită faptului că este situat pe cel mai circulat canal Sulina. Distanță față de municipiul Tulcea este de 47 km iar în localitatea Crișan accesul se face cu navele clasice de călători (3 ore de mers) sau cu navele rapide (1 ora de mers), navigând pe brațul Sulina. Satele componente ale comunei sunt: Crișan, Caraorman și Milă 23. Cu o întindere de peste 7 km, Crișan reprezintă un veritabil nod de plecare spre localități din toată Delta astfel: spre nord către Chilia Veche, baltă Matița, Milă 23, spre sud către satul Caraorman și brațul Sfântu Gheorghe spre vest către Tulcea, iar spre est către Sulina. Turismul este bine reprezentat, în această localitate infiintandu-se multe pensiuni. (Latitudine: 44.97, Longitudine: 29.47)

Sulina

Intrând pe canalul Sulina și apropiindu-te de gură brațului, se vede un oraș ce pare nesfârșit, fiindcă întinderea lui, care este de aproximativ 3 km, o are numai în sensul lungimii, iar lățimea maximă este de 500 m. Mlaștinile și terenurile inundabile îl opresc să se dezvolte și în lățime.

Acest plăcut oraș este Sulina (al 5-lea oraș al județului Tulcea), situat în Delta Dunării, pe ambele maluri ale Canalului Sulina (unul din cele trei brațe de vărsare ale Dunării, la o distanță de aproximativ 1 km de litoralul Marii Negre).

La capitolul „istorie nescrisă” există supoziția cum că Sulina ar există de prin sec. VI – VII înainte de Hristos, odată cu apariția primelor colonii pe malul Pontului Euxin. Așadar, de aproximativ 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa Sulina între cele mai vechi așezări din țară, cu vârstă matusalemică.

Ceva mai sigur este că aproape 1000 de ani mai târziu, aici era granița dunăreană a Imperiului Român, destrămat la 476 e.n. Dacă galerele Romei ancorau în portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar însemna că Sulina să aibă „doar” 1700 de ani vechime.

La capitolul „istorie scrisă”, documentele ni-l prezintă începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, în lucrarea să „De Administrando Imperii”, îl pomenește cu numele de Solina.

Cele mai multe știri despre viață localității Sulina încep să apară din sec. XVIII, când turcii încep să aleagă drumul apei până la Constantinopol, trecând pe brațul Sulina (singurul navigabil la acea vreme).

Cu timpul, gurile Dunării mărindu-se, orașul a început să decadă, astfel încât prin anul 1853 nu numără mai mult de 1000 de locuitori, în cea mai mare parte ionieni, greci și maltezi. Câteva barăci din lemn sau simple colibe din trestie ridicate pe plajă, serveau drept adăpost acestor aventurieri, a căror ocupație constă în a-i pradă pe nefericiții căpitani de vase, nevoiți să facă față obstacolele pe care le aveau de întâmpinat în acel punct, să recurgă la serviciile lor.

Obiective turistice Sulina

Biserica Grecească Sf. Nicolae este amplasată pe una din străzile perpendiculare pe canalul Sulina, între stradă a ÎI-a și stradă a III-a, având hramul Sf. Nicolae de vara (praznic la 9 mai – când se cinstește aducerea moaștelor Sf. Nicolae de la Miră Lichiei la Bari). Se pare că grecii au ales că hramul bisericii să fie Sf. Nicolae de vara pentru a se diferi de biserica românească Sfântu Nicolae, ce fusese construită înaintea celei grecești. Conform procesului verbal de formare, biserica a fost întemeiată la 14 octombrie 1866, pe placă de pe frontispiciu fiind trecut însă anul 1867.

Cimitirul Maritim, localizat la ieșirea din oraș spre plajă, se prezintă că un ansamblu de trei cimitire: Cimitirul creştin (împărțit în Cimitirul C.E.D., Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de rit vechi – lipovenesc și Cimitirul bisericilor europene occidentale), Cimitirul musulman și Cimitirul evreiesc. Printre mormintele de ofițeri și comandanți din Marina Regală Română poate fi găsit mormântul Prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza, născută la Istanbul dar sfârșitul a găsit-o la Sulina și mormântul lui William Simpson, omul de încredere al inginerului șef al Comisiei Europene a Dunării. Simpson a condus 13 ani lucrările de construcții pe canal, de la debarcadere și farurile de pe dig.

Farul Vechi – far construit în perioada Comisiunii Europene a Dunării, actualmente neutilizabil. Este situat pe malul stâng al Dunării, iar legătură să cu partea continentală se realizează printr-un lung dig de piatră. Ceea ce este fascinant la acest dig este faptul că el încă mai păstrează inscripțiile celor ce au participat la construcția să. Farul observator este cel la care s-au realizat filmări pentru filmul „Toate pânzele sus”. Recomad să nu ratați vizitarea acestui loc, urcarea până în vârf este destul de grea, treptele sunt rupte. Farul vechi este situat lângă un canal prin care Dunărea se varsă în mare. Acest loc este și un loc bun de pescuit.

Muzeul și Farul de aterizare – Construcția acestui far a fost stabilită după înființarea Comisiei Europene a Dunării, prin „Actul public privind navigația la Dunăre”, emis la 2 noiembrie 1865 la Galați. Planurile și construcția acestui obiectiv, au fost realizate de către inginerii englezi Ch. Hartley și M. Engelhardt care au participat, de asemenea și la realizarea planurilor de construire a canalului navigabil precum și cele de întreținere permanentă a brațului Sulina. Construcția farului este realizată în două etape și finalizată în anul 1870, fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunării.
Între anii 1856 și 1921, sediul Comisiei este la Sulina – Palatul C.E.D. din str. I, nr. 202, după care se mută la Orșova. După desființarea Comisiei, Ansamblul Farului din Sulina este transferat Administrației Fluviale a Dunării de Jos din Galați, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului „DELTA DUNĂRII” din Tulcea. De aici, este preluat în 1991 de către Ministerul Culturii.
Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Oficiului Național pentru Protejarea Patrimoniului.

Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunării – Clădirea este în formă de „U”, cu parter și etaj și a funcționat că sediu al Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921. Construcția imobilulului, cel mai impunător din Sulina, a fost terminată în 1868. După constituirea Directiunii Dunărea Maritimă (D.D.M.), aici a funcționat Căpitănia Portului Sulina, Casă de bani a Trezoreriei D.D.M. și o parte din serviciile auxiliare ale D.D.M. Imobilul a fost afectat de bombardamentele din Primul Război Mondial și refăcut ulterior.

Între anii 1941 și 1944, aici a funcționat Comandamentul militar German. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, imobilul a fost incendiat, rămânând doar pereții din cărămidă. Clădirea a suferit în timp, recompartimentari interioare nesemnificative. Imaginile vechi sugerează prezența unor acrotere la extremitățile frontonului principal, dispărute de mult timp. Arhitectură clădirii, care are anvergură unei universități, se încadrează în stilul neoclasic, cu o compoziție simetrică în plan și spațiu. Clădirea se află pe stradă 1-a chiar lângă portul unde acostează vapoarele de pasageri și parcul din Sulina. Acum în această clădire își are sediul Administrația Fluvială a Dunării de Jos.

Turnul de apă – dată exactă a construcției acestui obiectiv nu se cunoaște, însă el se află în stare foarte bună de funcționare și astăzi. Bătrânii spun că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata germană a încercat să arunce întregul edificiu în aer, însă nu au reușit decât să spulbere partea să superioară.

Plajă – atracția principala din Sulina este plajă de la malul Marii Negre. Situată la aproximativ 2 km de orașul Sulina, poți ajunge pe jos în 20-30 de minute, sau cu maxi-taxi, pe un drum ce seamănă cu un drum de țară. Plajă din Sulina, spre deosebire de alte plaje din România are nisipul fin (nu că în Mamaia sau Costinești), iar în ceea ce privește apă marii putem afirmă că din 30 în 30 de metri sunt bancuri de nisip numai bună pentru copii, evitându-se astfel riscul că copiii să meargă la adâncime mai mare dacă nu depășesc primul banc de nisip (părinții putându-i supraveghea mai ușor). Plajă Sulina, este o zona de importantă ecologică, aici se dezvoltă volbură de nisip, o plantă de pe lista roșie a speciilor protejate.