Rata rosie (Aythya nyroca)
Arealul de distribuție: Rata rosie este de gasit pe un areal întins dar discontinuu, regiunea sudică și vestică a regiunii Palearctice. Limita nordică a arealului coincide cu isoterma de 23oC a lunii iulie. Limita sudică a arealului, în mare parte coincide cu isoterma de 32oC a lunii iulie. Este localizată din SV Europei până în Asia centrală.
Distribuția în România: Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei și areale umede din interiorul țării (lacuri, iazuri mai întinse, rezervoare lacustre), unde există suprafețe întinse de stuf, alternate de întinderi de ape. În general specia este mai prezentă în SE și vestul țării. În 2009 n ROSPA0026 cuibăreau aproximativ 600 de perechi.
Habitat: Iazuri și lacuri eutrofice, cu vegetație acvatică abundentă (inclusiv stuf) și întinderi largi de apă. Preferă bazinele acvatice naturale, dar cuibărește și în proximitatea iazurilor sau a lacurilor parțial colmatate pe care s-a dezvoltat vegetația. În ultimii ani au populat din ce în ce mai mult iazurile piscicole abandonate din Delta Dunării, care acum sunt invadate de vegetația lacustră plutitoare.
Biologia: Oaspeți de vară (lunile III – X). Rareori iernează în România, fiind sensibile la temperaturile scăzute. Cuibărește relativ târziu (lunile V – VII). Unde sunt prezente și sălcii bătrâne, cuiburile sunt localizate în scorburi. O pontă completă cuprinde între 6 și 12 ouă. Incubarea durează 26 – 28 zile. Juvenilii își urmează părinții la scurt timp după ce eclozează. Alimentația raței roșii este în principal de tip ierbivor.
Factori limitativ: Factorii care au condus la regresul populațiilor de rață roșie sunt: asanarea bălților, degradarea habitatelor (prin accelerarea proceselor de eutrofizare, degradarea florei acvatice, colmatarea sau creșterea turbidității apei). Aceste fenomene sunt în general cauzate de dezvoltarea activităților umane dezvoltate în proximitatea arealului specific sau prin transformarea corpurilor de apă naturale în pescării (ceea ce presupune distrugerea stufărișului). Pentru că rața roșie cuibărește așa târziu, când sezonul de vânătoare începe în mod tradițional (15 august), o parte dintre păsările tinere nu-și dezvoltă complet abilitățile de zbor; deseori exemplarele de rață roșie sunt prinse în plasele de pescuit și mor. Prădătorii se constituie în general din carnivore mici invazive ( ex: nurca americană). Este posibil ca aidoma altor țări (Slovenia, Austria, Ungaria), prin introducerea și creșterea speciilor de pești ierbivori, consumând masiv macrofite acvatice, să rezulte efecte negative asupra speciilor de rață roșie (prin creșterea concurenței asupra aceluiași tip de hrană).
Protecție: Rața roșie este protejată de Legea 13/1993 (Convenția de la Berna, Anexa III), Legea 13/1998 (Convenția de la Bonn, Anexa II), Legea 89/2000 (AEWA – Anexa II), Directiva Păsări, 79/409/EEC, OUG 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, florei, faunei și vieții sălbatice (Anexa 3), Legea 407/2006 și 197/2007 – Legea vânatului (Anexa 2 – Vânatul este interzis). Studiul trendurilor actuale privind rața roșie, cunoașterea habitatului pe care aceasta îl ocupă și eventual a celui în care migrează și de asemenea a dietei preferate de aceasta în comparație cu oferta de care dispune vor conduce către înțelegerea necesităților vitale ale acestei specii. Este necesară înăsprirea strictă a regulamentului privind vânatul și de asemenea includerea regiunilor umede populate cu rață roșie în arii cu regim de conservare special al speciilor avifaunistice.
Statut IUCN: Aproape Amenințată
Directiva păsări : Specie prioritară
foto: Mihai Baciu
