Rata catifelata (Melanitta fusca)

În timpul migrației,rată catifelată , frecventează apele dulci interioare. Iarnă, este preponderent o specie marina, deși în România este observată și pe apele interioare naturale (dulci și salmastre) sau artificiale (lacuri de acumulare) și pe cursurile râurilor mari în zonele caracterizate de o viteză mică e curgere a apei.

Rată catifelată cuibărește în nordul Europei (Scandinavia) și al Asiei (vestul Siberiei). Iernează, în special, pe coasta Marii Baltice și pe coasta vestului Europei (Marea Nordului, Oceanul Atlantic). O mică parte a populației iernează și pe coasta Marii Negre. În România este un rar oaspete de iarnă, poate fi observat în număr mic pe coasta Marii Negre, în Delta Dunării și în complexul lagunar Razelm-Sinoe, pe cursul Dunării și pe cel al Oltului. Specie migratoare care, în afară sezonului de cuibărit, preferă apele marine puțîn adânci. Rată catifelată, deși are un comportament gregar, se adună în stoluri relativ mici în afară sezonului de cuibărit. Hrană este formată preponderent din moluște, dar consumă și crustacee și, mai rar, pești mici. Se hrănește în timpul zilei, iar hrană este procurată prin scufundări.

Populația globală este estimată la 250.000 de indivizi maturi. Tendința populațională este negativă. Nu există date publicate privind populația care iernează în România.

În zona de iernare, principala amenințare identificată face referire la prinderea accidentală și la înecul în plasele de pescuit. În zonele de iernare, specia este amenințată de deversările accidentale de petrol, exploatările marine de organisme bentonice (scoici).

De asemenea, mortalitatea directă prin înecare cauzată de plasele de pescuit reprezintă o amenințare reală.

Datorită informațiilor puține referitoare la mărimea populației, se recomandă monitorizarea speciei pentru zonele de iernare.

Foto: Mihai Baciu