Privighetoare de zavoi (Luscinia luscinia)
Privighetoarea de zăvoi e mult mai răspândită în jumatea de est a continentului, conviețuind aici cu privighetoarea roșcată. Diferențele sunt subtile, nu e greșit să le spunem la ambele specii doar privighetori în vorbirea curentă, ambele încântând cu glasul lor melodios și cu prezența lor furișata prin cranguri. Din punct de vedere științific, ornitologic, sunt însă două specii diferite, cu trăsături caracteristice ce pot fi separate.
Privighetoarea de zăvoi este mai puțîn roșiatică în penaj, practic se vede de culoare brun-cenușie și doar la coadă se sesizează o tentă ruginie, mai puțîn „plină” și catifelată că la privighetoarea roșcată. Această din urmă se vede roșcată și în umbră pădurii, privighetoarea de zăvoi are doar niște vagi luciri care par date de soare, altfel are o culoare ternă, brună în tentă gri. La această tentă contribuie și culoarea pieptului, care nu mai e alb-crem curat ci tot un fel de alb-gri pătat.
Este deci o privighetoare și mai modestă în penajul ei. 
Numele îi este de zăvoi. Deși trăiește și ea în mai multe tipuri de habitate cu arbori și arbuști eu am văzut-o chiar într-un zăvoi, în cel mai tipic zăvoi. O apă mică și leneșă înconjurată de mult stuf apoi o mică poiana cu tot felul de arbuști, tufișuri, buruieni, o liziera din arbori iubitori de umiditate din speciile sălciilor și salcamilor, multe urzici și abia apoi trupul mai mare de pădure.
foto : Mihai Baciu
