Privighetoare de balta (Acrocephalus melanopogon)

Privighetoarea de baltă este caracteristică stufărişurilor şi mlaştinilor cu vegetaţie deasă. Lungimea corpului este de 12-13,5 cm, cu o greutate de 10-15 g. Anvergura aripilor este de 15-17 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este întunecat, sprânceana albă, proeminentă şi spatele maroniu. Se hrăneşte cu insecte şi melci de apă. Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani.

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti akros – punct înalt şi kephale – cap. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti melanos – negru şi pogon – barbă, cu referire la caracteristicile păsării

Este o specie răspândită în zona sudică şi estică a continentului european.

Are un cântec melodios ce conţine teme care amintesc de privighetoare.

Spre deosebire de alte specii înrudite nu cântă în zbor.

Cuibul este construit la 30-60 cm deasupra apei, în stuf sau tufişuri joase.

Este căptuşit cu frunze ale plantelor acvatice şi pene. De obicei este monogamă. Este parţial migratoare, populaţia sud-vestică fiind sedentară, iar cea estică iernând în zona mediteraneană.

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 150000-300000 de perechi. În perioada 1970-1990 populaţia s-a menţinut stabilă. Deşi tendinţa din Rusia a rămas necunoscută în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă în restul continentului european.

Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-5 ouă. Incubaţia durează 14-15 zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin independenţi după 13-15 zile de la eclozare. Poate avea până la trei ponte pe an.