Prepelița ( Coturnix coturnix )

Prepelița ( Coturnix coturnix ) este foarte asemănătoare cu potârnichea dar mai mică, având o greutate de aproximativ 150g. Marea diferența între ele este că prepeliță este oaspete de vara, sosind la noi în luna aprilie iar toamna ne părăsește pentru a ajunge în zone mai calde. Cel mai des o întâlnim în zonele de câmpie,în miriști sau în câmpurile cu fâneață sau lucerna.

Prepeliță mai este cunoscută și sub numele de pitpalac și este des întâlnită în literatură noastră, de la povești vanatoresti și până la povești pentru copii. Este o pasărea foarte iubita de lucrătorii câmpului deoarece îi însoțește mereu cu cântecele ei cu care își adună puii. Deși o auzim mereu în zonele de cuibărit, prepeliță este foarte greu de observat și fotografiat. În caz de pericol, preferă să stea lipită de pământ, ajutată de camuflajul perfect, iar la zbor apelează doar în ultimul moment, când pericolul este iminent.

Penajul are o culoare generală brună cenușie,cu dungi transversale albicioase.Pe piept și pe burtă este de culoare albă gălbui. Zboară doar atunci când pericolul este iminent, în rest preferă să stea bine ascunsă,lipită de pământ, ajutată și de penajul sau.

Cuibul îl face pe pământ. Femelă depune până la 15 ouă pe care le cloceste singură.Perioada de incubație este de 21 de zile. Puii sunt crescuți exclusiv de către femelă.Sporul anual de pui depinde foarte mult de capriciile naturii. În anii cu ploi multe și abundente sunt foarte multe cuiburi distruse de șuvoaiele de apă. Puii sunt hrăniți în prima parte a vieții lor cu insecte și larve iar mai târziu învață să mănânce diferite semințe și fruncte.

În ultimii ani se observă o scădere masivă a efectivelor și asta se datorează atât vânatului clasic cât mai ales metodelor de prindere „industrială” cu ajutorul unor plase pe traseele de migrație ale păsărilor. Ultima metodă de a le vană nu este specifică țării noastre. În țările arabe sunt vânate în mod tradițional cu ajutorul soimilor.

foto: Mihai Baciu