Ploier auriu (Pluvialis apricaria)

Numele de gen derivă din latinescul pluvia – ploaie, cu sensul de aducător de ploaie sau care anunţă ploaia. Numele de specie derivă din latinescul apricador – a se încălzi la soare.

Ploierul auriu este o specie caracteristică zonelor de tundră cu tufişuri, muşchi şi licheni. În migraţie şi iarna preferă zonele agricole cu resturi de vegetaţie rămase după recoltare sau terenuri abandonate şi păşuni. Lungimea corpului este de 25-28 cm şi are o greutate medie de 180-200 g. Anvergura aripilor este de circa 53-59 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă apar maro, însă de aproape se observă culoarea neagră a pieptului şi abdomenului. Se hrăneşte cu insecte, seminţe şi resturi vegetale, uneori şi noaptea.

Localizare şi comportament
Este o specie care cuibăreşte în nordul continentului european şi iernează în multe ţări europene. Este o specie monogamă de-a lungul vieţii. Perechile sunt solitare şi teritoriale, între cuiburi fiind distanţe de câteva sute de metri. Atinge maturitatea sexuală la doi ani. Îşi caută hrana până la o distanţă de 7 km de la cuib. Cuibăreşte pe sol, în zone acoperite de vegetaţie şi muşchi. Cuibul este simplu şi căptuşit la interior cu muşchi. Iernează în multe ţări ale continentului european, în nordul Africii şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscută este de 12 ani şi nouă luni.

Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 460000-740000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970- 1990. În condiţiile în care nu se cunoaşte tendinţa populaţiei în Islanda în perioada 1990-2000 şi luând în considerare declinul efectivelor înregistrat în Suedia şi Marea Britanie, se consideră că specia se află într-un uşor declin. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Islanda, Norvegia şi Suedia. Iernează în număr mare în Franţa, Portugalia şi Irlanda.

Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, în a doua parte a lunii mai şi în cursul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 53,48 x 35,8 mm şi o greutate medie de 33,06 g. Incubaţia durează 28-31 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.

Ameninţări şi măsuri de conservare
Degradarea habitatelor prin intensificarea agriculturii, suprapăşunatul cu oi şi vânătoarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Aceasta beneficiază de măsurile de conservare care se adresează habitatelor caracteristice.

foto: Mihai Baciu