Pescăriţa râzătoare (Gelochelidon nilotica)

Pescăriţa râzătoare este o specie caracteristică zonelor lagunare cu apă salmastră şi ţărmurilor nisipoase, dar apare şi pe lacurile cu apă dulce şi mlăştinoase. Lungimea corpului este de 35-42 cm şi are o greutate de 150-192 g. Anvergura aripilor este de circa 76-86 cm. Este uşor de confundat cu sterna de mare ( Sterna sandvicensis ) mai ales în cazul păsărilor tinere. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri deschis, iar coada este scurtă şi scobită. Partea superioară a capului este neagră, iar ciocul este gros, asemănător pescăruşilor. Se hrăneşte cu insecte, râme, melcişori, şoareci, şopârle.

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti gelao – a râde şi khelidon – rândunică, cu referire probabil la coada scobită. Numele de specie provine din latinescul nilotica – din zona Nilului.

Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Spre deosebire de celelalte chire nu plonjează în apă se scufundă după peştişori şi se hrăneşte căutându-şi hrana şi pe sol.

Prinde insecte în zbor. Poate zbura la punct fix, fluturându-şi aripile. Cuibăreşte prima dată la cinci ani, în colonii aşezate pe sol. Adeseori cuibăreşte în colonii mixte cu alte chire sau păsări de ţărm (ciocîntorsul – Recurvirostra avosetta ). Cuibul reprezentat de o adâncitură în sol este căptuşit cu resturi vegetale. Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de 16 ani

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 12000-22000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi efectivele speciei s-au menţinut stabile în Rusia, s-a înregistrat o scădere continuă în estul Europei, iar pe ansamblu populaţia este în declin. Populaţia estimată în România este de 12-50 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Turcia, Rusia şi Spania.

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 48 x 35,1 mm. Incubaţia durează în jur de 22-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare puii părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători după 28-35 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi circa trei luni.