Erete vanat (Circus cyaneus)

Uliu vânăt, gaie vânătă, herete de câmp (Lintia, 1954), uli vânăt, herete vânăt (Băcescu, 1961), erete vânăt (Munteanu, 1992; Bruun versus Munteanu,1999)

Încadrarea taxonomică   Cls. Aves, Ord. Falconiformes, Fam. Accipitrida

Specia se remarcă printr-un pregnant dimorfism sexual în care de regulă, ca în cazul întregului gen, masculul este în greutate mai usor decât femela (greutatea masculului nu o depăseste pe cea a unui porumbel de scorbură, în medie 300-400 gr., în timp ce aceea a femelei poate ajunge si la peste 700 gr.). Penajul masculului albastru-cenusiu se află în contrast flagrant cu cel al femelei, dominant brun. Gâtul si partea dorsală la mascul sunt uniform albastre-cenusii cu exceptia târtitei albe. Tot alb este si penajul ventral în timp ce proximitatea aripilor (remigelor) este neagră. Aspectul petei negre dar si lungimea remigelor sunt elemente de departajare pentru cele trei specii cyaneus, pygargus, macrourus.

Atunci când pasărea este observată în zbor, diferenta dimensiunilor dintre remigele primare, echilibrată, imprimă vârfului aripii aspectul de rotunjit. Bordul posterior al aceleiasi este limitat de o bandă neagră.

Spre deosebire de mascul coloritul de bază al femelei este cafeniu, cromatică proprie părtii dorsale – cap, trunchi, coadă si tectricelor mici, mijlocii si mari; la nivelul stilopodului tectricele mari sunt nuantate mai luminos decât restul penajului. Albul târtitei este mai mare decât la celelalte două specii (pygargus, macrourus). În jurul gâtului se observă un guler mai deschis la culoare dar îngust. Partea ventrală apare striată. Ventral, aripile nuantate cenusiu sunt străbătute de benzi brun-întunecate. Dungi evidente asigură si desenul cozii dintre care ultima (vârful cozii) este mai lată decât restul celor existente.

Reproducere

Circus cyaneus cuibăreste solitar, asocierea mai multor perechi în perioada de cuibărit (termenul de cuibărit în colonie este impropriu deoarece specia nu este o specie colonială) întâmplându-se acolo unde densitatea populatiei este foarte mare si oferta trofică peste limita abundentei. Obisnuit perechile din anul în curs sunt monogame cu toate că nici bigamia nu este caz particular. Uneori masculii se pot manifesta chiar poligami asigurându-si transmiterea informatiei genetice până la 7 femele.

Specie diurnă. În căutare de pradă eretele vânăt execută zboruri joase după tipicul genului pe care îl reprezintă.

Regim alimentar

Carnivor. Hrana de bază o asigură mamiferele de diferite mărimi, de la cea a soarecelui până la cea a vătuilor de iepuri. Prădează si sopârlele cum si păsărelele.

Ecologie, habitat

Pajisti naturale, tinuturi de câmpie necultivate cu caracter stepic dar si, chiar dacă mai rar, lunci înierbate, terenuri mlăstinoase în apropierea băltilor, cursurilor de ape. Ca habitat secundar având scop de sursă trofică pot fi luate în consideratie culturile agricole. Iarna, în timpul migratiei, eretele poate fi observat de regulă în zbor dar si poposind pe sol.

În momentul de față considerăm statutul de conservare al speciei drept favorabil. Codificare formular standart pentru conservare: B – conservare bună.

foto: Mihai Baciu