Drepnea palida – Apus pallidus

Arealul de cuibărire este discontinuu și cuprinde zone din sudul Europei, nordul Africii, Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu. În Europa cuibărește în Portugalia, Spania, Franța, Italia, Albania, Croația, Slovenia, Elveția, Muntenegru, Serbia, Bulgaria, România, Macedonia de Nord, Grecia, Turcia și insulele din Marea Mediterană. Teritoriile de iernat se află în vestul și centrul Africii, imediat la sud de Sahara.
În România este încă o specie rară, prezentă cu precădere în sudul țării.

Populația cuibăritoare din Europa este stabilă și cuprinde între 63.200 și 106.000 de perechi, reprezentând 15% din populația globală.
În România, populația este cuprinsă între 20 și 100 de perechi cuibăritoare și pare să aibă o tendință de creștere.

Habitatul tipic este legat de zonele costiere, dar poate să fie întâlnită și departe în interiorul continentelor. Habitatele naturale folosite pentru cuibărit sunt formate de pereți stâncoși și de chei, dar ocupă și habitate artificiale (asimilabile celor naturale) aflate în zone urbane (clădiri înalte). Este o specie migratoare pe distanțe medii, cu excepția populațiilor din Orient, care sunt sedentare. Sosește în teritoriile de cuibărit în martie (sau chiar din februarie) și pleacă spre cartierele de iernare în octombrie sau chiar la începutul lui noiembrie.
Hrana drepnelei palide este formată din insecte și păianjeni, pe care le prinde din zbor.
Drepneaua palidă cuibărește în colonii. Cuibul este construit într-o nișă sau o fisură în pereții stâncoși din zone montane sau de pe țărmurile marine și este realizat din paie, ierburi și pene culese din zbor, care sunt compactate cu un amestec de praf și salivă. Poate să cuibărească și pe structuri artificiale asimilabile pereților de stâncă. Prima pontă este depusă între sfârșitul lui martie și sfârșitul lui aprilie, în funcție de latitudine. O a doua pontă este depusă în iulie. Ponta este formată de regulă din 2-3 ouă (mai rar 1 sau 4), care sunt incubate de către ambii părinți timp de 20-22 de zile. Puii, golași la ieșirea din ouă, capătă cam după o săptămână un înveliș dens de fulgi gri pe spate și flancuri. Sunt hrăniți de ambii părinți și devin capabili de zbor după circa 47 de zile de la eclozare.