Chira de mare, cunoscută și sub denumirea de rândunică maritimă, este caracteristică zonelor lagunare și coastelor marine. Lungimea corpului este de 34 – 45 cm și și o greutate de 180 – 300 g. Anvergură aripilor este de circa 85 – 87 cm. Că mărime, este asemănătoare cu pescărușul răzător (Chroicocephalus ridibundus). Adulții au înfățișare similară. Ciocul este lung, aripile ascuțite, iar coadă se termină în furculița. Partea superioară a capului este neagră, penajul este gri, iar picioarele negre. Se hrănește cu peste, viermi, crustacei și pui ale altor păsări.
Localizare și comportament
Este o specie prezența pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru localizarea pradei zboară la punct fix, fluturandu-și aripile și apoi plonjează de la 5 – 10 m în apă, după peste. Se hrănește adeseori în plasele de pescuit marine. Cuibărește în colonii așezate pe sol, uneori alături de alte chire sau pescăruși. Cuibul construit de ambii parteneri este o adâncitură în solul nisipos, căptușită cu scoici, pene și resturi vegetale. Iernează pe coastele europene ale Mediteranei și în Peninsula Arabiei.
Populație
Populația europeană este relativ mică și cuprinsă între 82 000 – 130 000 perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970 – 1990. În perioada cuprinsă între 1990 – 2000, efectivele înregistrate au fost fluctuante, iar pe ansamblu specia este în declin. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Olanda și Marea Britanie. Dintre exemplarele ce iernează în Europa, cele mai multe sunt în Grecia, Turcia și Italia.
Împerechere
Sosește din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obișnuit 1 – 2 ouă, în a două parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 50,7 x 35,9 mm. Incubația durează în jur de 21 – 29 de zile și este asigurată de ambii parteneri. În prima săptămâna cloceste doar femela, ce este hrănită de către mascul. După eclozare, puii sunt îngrijiți în creșe de către adulți. Devin zburători la 28 – 30 de zile, însă mai rămân o perioada dependenți de părinți.
Amenințări și măsuri de conservare
Deranjul determinat de activitățile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit, prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei și deranjul produs de fermele eoliene, amplasate în zonele marine, reprezintă pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activitățile umane este prioritară.
Etimologie
sterna- numele păsării în latină medieval
sandvicensis – formă lat. de la localitatea Sandwich (UK)
foto: Mihai Baciu
Automated page speed optimizations for fast site performance