Silvia roscata estica este o specie ce traieste in sudul Europei, in special in zona Mediteranei, urcand foarte rar in spatiul Balcanilor sau al cursului fluviului Dunarea.
Zona noastra e acoperita de subspecia S. cantillans albistriata. O alta denumire stiintifica pentru ea mai este si Curruca cantillans, aratand si mai mult apropierea ei ca infatisare de silvia mica. Exista si la noi silvii mici cu penajul ventral de un alb murdar, uneori batand chiar usor spre brun, dar niciodata atat de clar portocaliu si bine raspandit pe piept, pe flancuri, etc. Apoi, silvia mica are pe cap o culoare mai inchisa, aproape spre negru, facand un contrast clar in zona ochi-gat. La silvia roscata penajul de pe chip nu face acest contrast, partea albicioasa de la gat se combina cu un gri brun uniform deasupra, mai curand in genul silviilor de camp. Culoarea roscata care da si denumirea speciei variaza mult in functie de sex si de varsta, cele mai palid colorate fiind femelele tinere si cei mai intens colorati fiind masculii in varsta. Pasarile adulte si in varsta mai putin hoinaresc, pe la noi sau prin alte parti, sunt mai centrate pe teritoriile lor pe care le detin deja de cativa ani. La noi e mai probabil sa circule pasari tinere, in cautare de noi spatii pe care sa se aseze. In conditii bune de observatie, de aproape si in lumina buna, silvia roscata, masculul, mai are specific si ochii bine conturati cu un cerc rosu, in timp ce femela ii are incercuiti cu un cerc alb la exterior si unul palid roscat spre interior.
Sunt pasari migratoare, chiar si din zonele lor mai calde, mediteraneene, tot nu suporta racirea vremii in zona Mediteranei si imputinarea insectelor, astfel ca ierneaza in Africa. Acest atasament al speciei fata de zonele care ofera doar caldura si numai caldura arata ca expansiunea ei spre nord este destul de franata, nu va fi vreodata vreo expansiune spectaculoasa, sau poate nici nu va fi deloc.