Codobatură de munte (Motacilla cinerea)

Codobatură de munte cuibărește în lungul paraielor și a râurilor de munte, uneori lângă lacuri și râuri încet curgătoare. În timpul migrației și pe lângă alte tipuri de ape curgătoare sau stagnante. Are coadă foarte lungă, chiar mai lungă decât a codobaturii albe. Galben pe partea inferioară a corpului, mai intens în regiunea anala; dorsal cenușie; remigele negricioase cu borduri albe. Vara, gatlejul masculului este negru, al femelei mai mult sau mai puțîn marcat cu negru. Când se îndepărtează în zbor,se văd târtița galbenă și o dungă albă pe piept (formată de baza albă a tectricelor alare). De dedesubt, dungă de pe aripa este și mai pronunțată în lumina puternică. Juv. are galben doar pe târtița și în regiunea anala, pieptul este crem. Se deosebește de juv. de codobatură galbenă prin târtița gălbuie, coadă extrem de lungă și picioarele roz-maronii (negricioase la alte codobături).

Dungă albă de pe aripa este prezența și la juv. Coadă lungă marchează toate mișcările acestei specii; zborul este și mai ondulatoriu decât cel al codobaturii albe, iar pe sol are mișcări chiar mai balansate. Aleargă și se strecoară cu abilitate printre bolovanii din râurile repezi, adesea zboară pe loc deasupra apei în căutare de insecte, manifestând înclinația (mai mult decât codobatură albă) de a stă pe crengi deasupra apei. Glasul obișnuit se aseamănă cu cel al codobaturii albe, dar este evident mai metalic și mai înalt: acesta, alături de dungă de pe aripa, lungimea mare a cozii și zborul foarte ondulatoriu sunt elemente care o caracterizează când zboară pe sus. Strigătul de alarmă:  combinat cu o versiune mai agitată a strigătului. Cântecul nupțial constă din serii scurte de note ascuțite. Are 18 cm lungime.

În Delta Dunariicoboara uneori iarnă însoțind alte păsări din familia să.

foto: Mihai Baciu