Presură galbenă (Emberiza citrinella)

Dintre speciile de preșuri propriu-zise, presură galbenă (Emberiza citrinella) este cea mai cunoscută din Europa Centrală. Face parte din familia Emberizidae.

La noi în țară este denumită și presură aurie. Este răspândită în Siberia de Vest, nordul și centrul Europei, în Spania, Grecia, Italia, Ucraina. Preferă atât regiunile de ses cât și de munte. Poate fi văzută în zonele cu tufișuri joase, arborete, fânețe, livezi cu pomi fructiferi.

Penajul de pe partea ventrală, cap și gât, este de culoare galben-deschisă, pe restul corpului apare striat cu cenușiu verde și cafeniu. Pe spate, aproape de baza cozii, are o zona de culoare castanie-deschisă. Exemplarele tinere și femelele sunt puțîn mai galbene. Are o lungime de 16-18 cm, greutatea de 24-30 g, deschiderea aripilor de 26-28 cm, corpul zvelt și elegant.

Încă de la începutul lunii martie, presură galbenă își construiește cuibul în formă de cupa, folosind cele mai diferite materii vegetale, îl căptușește cu fire de iarbă, mușchi, par și îl instalează îl jurul tufisului, de obicei pe sol. Femelă cloceste de două ori pe an, depune 4-5 ouă, care sunt albicioase cu puncte închise. Ouăle sunt clocite în special de femelă o perioada de 11-14 zile. Între timp masculul îi aduce hrană. Puii sunt apărați și hrăniți de ambii părinți, după aproximativ 2 săptămâni învață să zboare și părăsesc cuibul.

După perioada clocitului, pot fi văzute adunate în carduri mari, pentru a parcurge regiunea din apropierea cuibului în căutarea hranei. Când iernile sunt grele, se apropie de așezările omeneșți, căutând hrană. În general se hrănește cu semințe, cereale, muguri, fructe și frunze, dar și insecte, omizi, păianjeni, gândaci, lăcuste. Zboară în căutarea hranei mai ales dimineață devreme și seară. Cântecul presurei este ,,ți-ți-ți-ti” cu pauză și apoi ,,tiuuuu”. Uneori se aseamănă cu un fluierat scurt.

Presură galbenă nu este o pasăre pe cale de dispariție.

foto: Mihai Baciu